Lună: mai 2023

Orchestra Simfonică București și dirijorul său principal, John Axelrod, prin parteneriatul cu Classeek Music, anunță semnarea și lansarea în Septembrie 2023 cu casa de discuri Orchid Classics a lucrării SCHUMANN 41/51: FLORESTAN & EUSEBIUS. Înregistrarea a avut loc în perioada 18-21 martie 2023 la Sala Gloria din București, cu o interpretare video live la Ateneul Român în 22 martie.

SCHUMANN 41/51: FLORESTAN & EUSEBIUS oferă ocazia de a descoperi sau chiar de a redescoperi muzica lui Schumann și nebunia sa. După cum a confirmat apreciatul pianist concertist și psihiatru Dr. Richard Kogan în prezentările și conferințele sale, “muzica lui Schumann ilustrează relația complexă dintre geniul creativ și boala psihiatrică”. El consideră că muzica lui Schumann este un “exemplu dramatic al capacității tulburării bipolare de a influența procesul creativ”.

Anunțând în timpul perioadei de două săptămâni de conștientizare a sănătății mintale în Marea Britanie și UE, în perioada 15-28 mai 2023, și ca o contribuție continuă la dialogul și înțelegerea afecțiunii bipolare a lui Robert Schumann, Orchid Classics are plăcerea de a anunța lansarea în exclusivitate a acestei prezentări unice a ambelor versiuni ale Simfoniei a 4-a de Schumann: versiunea originală, compusă și prezentată în premieră în 1841 și publicată aproape 50 de ani mai târziu cu ajutorul lui Johannes Brahms, și versiunea revizuită din 1851, finalizată cu trei ani înainte de moartea sa prematură, și apărată și protejată de văduva sa, Clara Schumann. Ambele versiuni ale aceleiași Simfonii a 4-a sunt foarte diferite, chiar de la început. Cea din 1841 este italienizată în stilul clasic târziu și este marcată “Andante con moto. Cea din 1851, cu o indicație de tempo “Ziemlich Langsam”, zugrăvește un portret diferit în tradiția romantică germană. Ambele versiuni oferă o perspectivă asupra istoriei celor două persoane care l-au iubit cel mai mult pe Robert Schumann și arată cum aceste două versiuni reflectă natura duală bipolară a lui Schumann.

Tulburarea bipolară, cunoscută și sub numele de tulburare afectivă bipolară, este o tulburare psihiatrică caracterizată prin schimbări frecvente de dispoziție care variază de la perioade de euforie la perioade de depresie. Tulburarea poate avea un impact grav asupra vieții unei persoane, afectând relațiile, activitățile zilnice și capacitatea de a lucra sau de a învăța. Muzica compozitorului Robert Schumann a fost influențată de această boală, iar această simfonie, la fel ca o mare parte din muzica sa, poate fi văzută ca o expresie a acesteia.

Această înregistrare, poate singura dată în discografie când ambele versiuni sunt incluse împreună, reprezintă un efort comun de a portretiza opera lui Schumann și de a înțelege mai bine boala sa și impactul acesteia asupra vieții și muzicii sale. Ce ne mai poate spune simfonia?

Dragostea dintre Robert Schumann și Clara Wieck Schumann este o poveste emoționantă care poate fi auzită în simfonia în re minor. Pentru Robert și Clara Schumann, limbajul universal al muzicii a fost limbajul lor personal al iubirii. Schumann a permis ca muzica sa să exprime dragostea sa profundă pentru Clara. Dragostea lor a supraviețuit dezaprobării părinților, bârfelor și disconfortului în situații sociale pentru a deveni una dintre marile iubiri ale lumii muzicii clasice. În primul an al căsătoriei lor, între 1840-1841, cunoscut ca “Anul cântecului” și “Anul simfoniei”, Robert Schumann a fost într-o fază maniacă și a scris peste 130 de cântece pentru voce și pian, Simfonia I, “Frühling”, Simfonia în re minor, care a devenit Simfonia a IV-a și multe alte lucrări importante. Simfonia d minor a fost inspirată în special atât de sentimentele sale pentru Clara din momentul în care a curtat-o, cât și de noua lor viață împreună. Publicul a ascultat muzica lui Robert și a Clarei Schumann, dar puțini știau că această muzică conținea mesaje secrete din partea compozitorului către muza sa, cum ar fi materiale tematice care îi menționau numele sau lucrări dedicate ei. Cincea descendentă din mișcarea de deschidere a simfoniei în re minor a fost adesea folosită de el pentru a o simboliza pe ea, numind-o “Tema Clara”, deoarece făcuse parte dintr-o temă a uneia dintre compozițiile ei. Atât Robert, cât și Clara au folosit muzica ca expresie a celor mai profunde gânduri ale lor. Dar Robert Schumann se autointitula în mod unic Florestan și Eusebius, două personalități distincte care reprezentau atât anonimatul său editorial ca critic, cât și contrastele emoționale auzite în muzica sa.

Maestrul Axelrod își explică motivațiile: “După ce am înregistrat simfoniile lui Brahms și cântecele Clarei Schumann, sunt recunoscător Orchestrei Simfonice București pentru că mi se alătură în următoarea mea călătorie muzicală, pentru a pătrunde în profunzime în viața lui Robert Schumann, în dragostea sa și în lunga sa luptă pentru sănătate mintală. În timp ce o mare parte din muzica și scrierile sale reflectă starea sa bipolară, aceste două publicații, una scrisă în timpul unui an de creație maniacă și cealaltă în adâncul disperării sale emoționale, oferă pentru mine cea mai grăitoare reprezentare a acestui romantic radical. Deși a fost nesfârșit de interesant pentru mine, sper să împărtășesc această descoperire muzicală cu colegii mei muzicieni, cu publicul nostru și cu ascultătorii. În acest proces, poate că vom aprecia cu toții faptul că și cei care suferă de boli mintale pot crea opere de geniu. În cele din urmă, poate vom afla ceva nou despre acest om extraordinar care pentru mulți rămâne o enigmă.”

Orchid Classics: Sunt încântat să lucrez cu maestrul Axelrod și cu BSO la această înregistrare inovatoare și profund reflexivă. Întotdeauna am fost entuziasmat de proiectele care aduc o nouă lumină asupra repertoriului pe care îl cunoaștem deja, sau care prezintă lucrări într-un context pe care nu l-am cunoscut în mod special. Această înregistrare este un exemplu foarte bun și cred că oferă un cadru fascinant prin care să auzim din nou această muzică extraordinară.

Cătălin Oprițoiu, fondator și președinte al Asociației Orchestra Simfonică București, spune: “Pe tărâmul armonios în care talentul întâlnește dăruirea, proiectul Schumann 41/51 realizat împreună cu Maestrul John Axelrod rezonează ca o mărturie a sinergiei artistice. Pe măsură ce ne îmbarcăm în această călătorie muzicală, ghidați de măiestria dirijorală a lui Axelrod și de pasiunea Orchestrei Simfonice București, celebrăm frumusețea profundă și profunzimea emoțională a lucrărilor lui Schumann. Împreună, ne străduim să deslușim complexitatea acestor capodopere, insuflând viață în fiecare notă și invitându-i pe ascultători să experimenteze tapiseria profundă a emoțiilor umane prin intermediul limbajului universal al muzicii.”